Inevitabil ,in fiecare an in preajma zilei de 14 februarie, toti ne ducem cu gandul,fie si pret de o clipa, la iubire. Sigur ca "fluturii in stomac" dau aripi si celui mai insensibil dintre semenii nostri, si oricine isi aminteste cu placere astfel de momente, pe care, fie vorba intre noi, si le-ar dori reeditate.Dar ce se intampla dupa ce fluturii se imprastie?
Desi sunt pozitiva, si inca mai sper ca relatia ideala se poate construi si pastra, nu pot sa nu ma amuz de cate ori revad videoclipul lui Pink "Please don't leave me" , care reflecta ironic evolutia unei relatii in doi de cele mai multe ori , imbinand realitatea cu imaginatia.
Desi sunt pozitiva, si inca mai sper ca relatia ideala se poate construi si pastra, nu pot sa nu ma amuz de cate ori revad videoclipul lui Pink "Please don't leave me" , care reflecta ironic evolutia unei relatii in doi de cele mai multe ori , imbinand realitatea cu imaginatia.
Si ca urmare , anul acesta ALEG sa reflectez asupra iubirii de sine. Tot Pink m-a pus pe ganduri , cu ultimul ei album: "Fuck'in Perfect":
Nu , nu e vorba despre o partida perfecta de sex, cum s-ar intelege din titlu sau din inceputul videoclipului, ci despre...iubirea de sine , pe care ar trebui sa ne-o cultivam. Modurile in care NU ne iubim pe noi insine le perpetuam zilnic,atunci cand ne criticam , cand ne indoim de puterea sau calitatile noastre , cand ne invinuim pentru lucruri pe care nici macar nu le-am facut intentionat , cand ne autocompatimim , s.a.m.d.
Ar trebui , in schimb sa ne cultivam iubirea de sine , amintindu-ne ,macar din cand in cand, ca de fapt suntem perfecti. Si nu trebuie sa facem nimic special pentru asta. Nu trebuie sa demonstram nimanui nimic. Ci doar trebuie SA FIM NOI .
